În anul 1991 a fost proclamată independenţa Republicii Moldova. A început procesul transformărilor politice şi social-economice radicale. În această perioadă ţara a parcurs un drum anevoios de la totalitarism la crearea bazelor unei societăţi democratice. Ca şi celelalte state post socialiste Moldova a fost nevoită să se confrunte cu „un coctail de presiuni şi influenţe” rămase din epoca precedentă şi cu noi realităţi şi tendinţe de dezvoltare, inclusiv în domeniul relaţiilor de gen.

În acelaşi timp, treptat,  în special sub presiunea factorilor externi, în Republica Moldova au fost  întreprinse măsuri concrete în vederea incorporării dimensiunii de gen în documentele şi acţiunile strategice, eliminării asimetriilor de gen din societate.

Cadrul legislativ-normativ.

Potrivit articolului 16 (2) al Constituţiei Republicii Moldova, „..toţi cetăţenii ...sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă etnică, avere sau origine socială”.

Legislaţia Republicii Moldova la etapa actuală nu prevede elemente discriminatorii faţă de femeii, fiindu-le asigurate drepturi şi libertăţi egale în plan economic, social, politic, civil şi cultural.

În 1994 R. Moldova a ratificat Convenţia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei (CEDAW). În iunie 2000 Guvernul a prezentat Raportul iniţial privind realizarea Convenţiei. Către sfârşitul anului 2003 cu concursul unităţilor gender din cadrul administraţiei publice centrale de specialitate a fost elaborat Raportul unu-doi periodic guvernamental privind implementarea la nivel naţional a CEDAW şi trimis Comitetului ONU din domeniu. În august 2006 Raportul menţionat urmează a fi prezentat Comitetului ONU.

Un rol deosebit în determinarea strategiilor de ridicare a statutului femeilor şi promovare a acestora în societate l-a jucat Conferinţa a IV Mondială privind Condiţia Femeilor de la Beijing, 1995. Declaraţia şi Platforma de Acţiuni de la Beijing au constituit baza strategică şi de acţiuni a elaborării politicilor în domeniu pentru ţările din lume, inclusiv pentru R.Moldova. În vederea implementării la nivel naţional a obiectivelor Platformei de Acţiuni Guvernul Republicii Moldova a aprobat în 1998 Planul de acţiuni primordial privind îmbunătăţirea situaţiei femeii şi creşterea rolului ei în societate.

În iunie 2000 Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării faţă de femei, sesiunea a 23-a, a înaintat un şir de Recomandări referitoare la Evaluarea Raportului Statului-Parte Republica Moldova:

• adoptarea în scurt timp a Legii privind egalitatea de şanse;
• elaborarea unei strategii integre a egalităţii genurilor, care să promoveze egalitatea între bărbaţi şi femei în toate domeniile;
• excluderea stereotipurilor patriarhale din societate (în special din programele de învăţământ şi materialele didactice);
• mărirea numărului femeilor la toate nivelurile de luare a deciziilor şi în toate domeniile de activitate;
• definitivarea capacităţilor Mecanismului Naţional, inclusiv localizarea acestuia, mandatul şi resursele;
• adoptarea măsurilor de reducere a violenţei asupra femeilor în familie şi societate;
• dezvoltarea statisticii desagregate pe gen, etc.

Recomandările vizate au servit drept platformă de acţiuni în domeniu pentru următorii ani. În acest context se constată următoarele: adoptarea Legii privind asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (februarie 2006), unde se stipulează şi Mecanismul Naţional, reprezintă un pas înainte în activitatea Guvernului, dar în acelaşi timp lipsa de acoperire financiară induce documentului un caracter formal şi declarativ, reduce eficacitatea structurilor acestuia. Trebuie menţionate eforturile Guvernului / Parlamentului privind excluderea stereotipurilor patriarhale din societate, de mărire a numărului femeilor în Parlament, acestea purtînd caracter episodic, deseori formal, neavînd o politică bine conturată şi durabilă. Lipsa unei strategii integre a egalităţii genurilor, insuficienţa resurselor umane şi financiare reprezintă obstacole în promovarea egalităţii genurilor în societate.

Printre documentele de bază care stipulează activitatea Guvernului, inclusiv în domeniul egalităţii genurilor trebuie menţionate:

Documente naţionale prioritare în promovarea egalităţii genurilor:

• Planul Naţional „Promovarea egalităţii genurilor umane în societate pentru perioada 2006-2009”, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 984 din 25.08.2006.
• Planul Naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului, aprobat prin  Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 415 din 24 octombrie 2003 (prevede acţiuni de asigurare a şanselor egale pentru bărbaţi şi femei).
• Planul de Acţiuni UE - Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 356 din 22 aprilie 2005 (prevede asigurarea tratamentului egal pentru bărbaţi şi femei în societate).
• Strategia de Creştere Economică şi Combatere a Sărăciei (2004-2006), aprobată de către Parlament în decembrie 2004 (nu conţinea iniţial dimensiunea de gen). După prezentarea Raportului Guvernului asupra implementării SCERS în 2006 au parvenit propuneri de a ţine cont de ea în următorul document.

În mai 2003 la solicitarea Guvernului şi ONG „Gender-Centru” cu suportul UNIFEM (Fondul Naţiunilor Unite pentru Femei) a fost lansat proiectul “Promovarea drepturilor şi oportunităţilor egale în Moldova prin susţinerea legislaţiei în egalitatea gender”. În cadrul proiectului a fost efectuată analiza gender a legislaţiei curente din Moldova, elaborat proiectul de Lege cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Dar, practic pe parcursul aproape a doi ani, organizaţiile preocupate de problema egalităţii genurilor au promovat acest document. Printre obstacole în adoptarea proiectului Legii privind asigurarea şanselor egale pentru femei şi bărbaţi pot fi menţionate: nedorinţa unor bărbaţi – deputaţi de a susţine cota de 30%; neînţelegerea de către unele femei – deputate a importanţei cotei; lipsa unei poziţii comune referitor la cotă între ONG-le de femei; diminuarea necesităţii adoptării proiectului de lege de către unele persoane.

În februarie 2006 Parlamentul R. Moldova în sfîrşit a adoptat legea menţionată. La 16 martie 2006 Preşedintele ţării a promulgat legea. Printre părţile pozitive ale documentului trebuie menţionate:

• introducerea noţiunilor de bază (abordare complexă a egalităţii între femei şi bărbaţi, acţiuni afirmative, discriminare după criteriul de sex , egalitate de şanse, hărţuire sexuală);
• specificarea acţiunilor nediscriminatorii;
• determinarea acţiunilor discriminatorii ale angajatorului;
• specificarea mecanismului naţional;
• specificarea rolului avocatului parlamentar;
• introducerea colectării statisticii gender.

Printre aspecte, care împiedică realizarea de jure a egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi:

• neacceptarea cotei (în proiectul legii a fost propusă cota de min 30% de reprezentare a genurilor);
• neacceptarea ombudsmenului pentru şanse egale (din lipsa resurselor);
• eliminarea procedurii de înaintare şi examinare a plîngerilor  privind discriminarea în bază de gen;
• eliminarea procedurii de sancţionare a cazurilor privind discriminarea în bază de gen.

Concluzii:

1. Adoptarea Legii privind asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi reprezintă un pas înainte în realizarea Recomandărilor Comitetului CEDAW.
2. Legea stipulează noţiunile de bază ce ţin de egalitatea genurilor şi protecţia femeilor şi bărbaţilor.
3. În acelaşi timp legea mai rămîne a fi declarativă la capitolul funcţionării mecanismului de stat; asigurării de şanse femeilor de a participa real la luarea deciziilor şi eliminarea discriminării în bază de gen.

Cadrul instituţional de promovare a egalităţii genurilor.

În ultimii ani s-a conturat necesitatea de a îmbunătăţi condiţia femeii printr-o politică coerentă. Adevărata situaţie a femeii în Republica Moldova este departe de egalitatea proclamată legislativ, deşi constituie o cerinţă esenţială pentru societate, fiind considerată ca o componentă de bază a preocupării pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Ratificarea mai multor instrumente internaţionale în materie de egalitate a marcat decizia Guvernului de a aplica la nivel naţional prevederile acestora. Datorită eforturilor factorilor guvernamentali şi neguvernamentali au fost obţinute anumite realizări în acest domeniu, în special în ce priveşte crearea cadrului instituţional naţional.

Un pas important în aplicarea prevederilor şi recomandărilor internaţionale, a obiectivelor Platformei de Acţiune a Conferinţei Mondiale a Femeilor (Beijing, 1995), l-a reprezentat constituirea unui mecanism naţional, care ar asigura transpunerea în viaţă a principiului drepturilor egale, libertăţilor şi oportunităţilor egale, garantînd participarea femeilor în organele de conducere şi procesul de luare a deciziilor. Au fost obţinute anumite realizări în acest domeniu, în special în ceea ce priveşte crearea cadrului instituţional naţional.

Trebuie menţionat faptul că pe parcursul anilor 1998-2007 în R. Moldova au funcţionat diverse structuri de protecţie şi promovare a femeii în societate, a egalităţii genurilor:

1. Comisia pentru problemele femeii şi familiei pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, (mai 1999 - în ianuarie 2001);
2. Subcomisia pentru oportunităţi egale în cadrul Comisiei parlamentare pentru drepturile omului, culte, minorităţi naţionale şi comunităţi externe, (1998 - decembrie 2000);
3. Comisia pentru problemele  femeii pe lîngă Guvern, (februarie 1999 - 2006); din mai 2006 a fost modificată denumirea în Comisia guvernamentală pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi;
4. Structuri funcţionale în cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi anume:

   • Direcţia politici familiale şi oportunităţi egale, 1999-2001;
   • Departamentul oportunităţi egale şi politici familiale, 2001 – prezent.
5. Departamentul oportunităţi egale şi politici familiale (2001 – aprilie 2005);
6. Direcţia oportunităţi egale şi politici familiale (mai 2005-present) MSPS / MPSFC;
7. Focare gender din cadrul ministerelor şi departamentelor, 1999 - prezent;
8. Comisii locale pentru problemele femeii;
9. Specialişti în problemele şanselor egale în teritoriu 2001-2003.

Mecanismul naţional creat avea menirea să asigure egalitatea genurilor, să soluţioneze întreaga gamă de probleme gender din societatea moldovenească, precum şi să amelioreze situaţia reală a femeii în societate şi a statutului ei social. Dar instabilitatea politică, schimbarea frecventă a guvernelor, lipsa resurselor umane şi financiare, precum şi nerespectarea angajamentelor guvernelor anterioare au condiţionat lipsa continuităţii în realizarea politicilor de gen, au dus la activitatea deseori formală şi declarativă, la schimbarea frecventă a structurilor şi personalului şi chiar la desfiinţarea unor verigi importante. De exemplu, Comisia pentru problemele femeilor nu a avut nici o şedinţă de lucru în anul 2005. Logica celor expuse ne aminteşte de un alt element negativ care a avut loc în urma implementării reformei administrativ-teritoriale din Republica Moldova şi care s-a soldat cu reducerea din cadrul autorităţilor publice locale a unităţii în problemele şanselor egale începînd cu iunie 2003. Necătînd la faptul, că Legea privind asigurarea egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei prevede instituirea unităţilor gender la nivel local, nici bugetul de stat, nici bugetele locale nu prevăd finanţe pentru activitatea acestora, inducînd legii un caracter formal.

Totuşi, eforturile depuse în vederea consolidării sistemului de stat în asigurarea drepturilor şi oportunităţilor egale pentru femei, precum şi eliminării discriminării lor la toate nivelurile au dat şi rezultate pozitive. La ora actuală la nivel naţional continue să funcţioneze, deja în conformitate cu Legea menţionată, Mecanismul Naţional stipulat în următoarea structură: Comisia guvernamentală pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, structură specializată în cadrul MPSFC – Direcţia pentru oportunităţi egale şi politici familiale, focare gender în ministere - toate aceste structuri avînd drept scop abordarea integrată şi promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi la toate nivelurile. În acelaşi timp drept obstacol în activitatea acestuia este insuficienţa resurselor umane şi a celor financiare.

Drept o realizare importantă trebuie menţionată stabilirea dialogului structurilor de stat şi ONG-lor din domeniu.

Procesul de luare a deciziilor.

În conformitate cu prevederile Codului Electoral, cetăţenii Republicii Moldova pot alege şi pot fi aleşi fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială. Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice reglementează obligaţia partidelor şi altor organizaţii social-politice de a promova principiul egalităţii femeilor şi bărbaţilor în organele decizionale de toate nivelurile ale acestora. Dar în realitate situaţia este de altă natură. Deşi Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice şi Legea privind asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi cere promovarea egalităţii gender, nu există un mecanism de monitorizare şi care ar stabili răspunderea pentru încălcarea acestor cerinţe. Datele existente vin să demonstreze, că femeile sînt insuficient reprezentate la toate nivelurile de luare a deciziilor.

Astfel, conform situaţiei la 1 ianuarie 2003, numărul funcţionarilor publici era de 29,4 mii persoane, ceea ce constituie 56 % din numărul total al salariaţilor angajaţi în autorităţile publice (tabelul 1). Printre funcţionarii publici numărul bărbaţilor este semnificativ mai mare decît cel al femeilor, acestea constituind doar 12920 persoane, sau 43,94%. Din categoria funcţionarilor publici de rangul I doar 9 femei din numărul total de 69 deţin acest rang. Din categoriile  funcţionarilor publici de rangul II şi III femeile deţin supremaţia. Astfel, 2579 de femei din numărul total de 4609 deţin rangul II şi respectiv 7649 femei din numărul total de 10792 deţin rangul III. Numărul funcţionarilor de stat cu grade de calificare stabilite prin acte legislative speciale constituie 12926 persoane, numărul femeilor fiind de cinci ori mai mic decît cel al bărbaţilor (2603).

Tabelul 1. Numărul funcţionarilor publici

Deşi cadrul legislativ statuează şi garantează dreptul femeilor de a ocupa orice funcţie în raport cu pregătirea lor, prezenţa acestora în funcţiile diplomatice s-a dovedit a fi redusă (tabelul 2).

Tabelul 2. Repartizarea personalului după activitate

Numărul femeilor (în comparaţie cu cel al bărbaţilor) din cadrul Cancelariei de Stat care au participat la diferite delegaţii oficiale în perioada 1998-2002 (tabelul 3).

Tabelul 3. Dinamica participării funcţionarilor Cancelariei de Stat la delegaţii oficiale

În rezultatul alegerilor locale din 1999 din 851 de primari, femeile constituiau doar 10,9% (93 femei), iar secretari ai primăriilor -73% (tabelul 4).

Tabelul 4. Numărul femeilor alese la alegerile locale

În perioada ianuarie 2002 – aprilie 2003 a fost implementată etapa a doua a proiectului „Femeile pot reuşi”, prin intermediul căruia au fost instruite 1580 femei, fiind iniţiate în tehnicile de pregătire şi implicare în viaţa politică, cu modalităţi de participare la alegerile locale. Acest proiect a fost implementat de către Clubul Politic al femeilor 50/50 cu suportul financiar al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Agenţia Canadiană pentru Dezvoltare, Agenţia Interguvernamentală a Francofoniei, sub coordonarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

La alegerile locale din mai 2003 au participat la votare 664643 femei ceea ce constituie 58,3% din numărul total. Conform rezultatelor alegerilor la funcţia de primar au fost alese 138 femei sau 15,4% din numărul total de 898 primari. Din cele 32 raioane existente la funcţia de preşedinte a fost aleasă o singură femeie.La alegerile locale din mai 2003 au participat la votare 664643 femei ceea ce constituie 58,3% din numărul total. Conform rezultatelor alegerilor la funcţia de primar au fost alese 138 femei sau 15,4% din numărul total de 898 primari. Din cele 32 raioane existente la funcţia de preşedinte a fost aleasă o singură femeie.

În urma eforturilor enorme depuse de femeile din partidele politice, ONG-ri a crescut treptat şi numărul femeilor în Parlamentul ţării. Astfel, pornind de la cifra de 4 femei deputate în 1994, s-a ajuns la 22 femei în 2006 (tabelul 5).

Tabelul 5. Numărul femeilor alese la alegerile parlamentare

Promovarea femeilor la posturile de guvernare demonstrează lipsa unei politici coerente şi consecutive în domeniu.

În luna iulie 2004 2 femei deţineau funcţia de ministru - în Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei, o femeie deţinea funcţia de prim-viceministru al Afacerilor Externe, 8femei deţineau funcţia de viceministru, iar 2 femei erau directori de departament. În luna mai 2005 din numărul total de 15 miniştri 2 femeii deţineau funcţia de ministru - în Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei, o femeie deţinea funcţia de prim-viceministru, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene. În decembrie 2005 la posturile de conducere din Guvern se aflau deja numai 1 femeie viceprim ministru, 1 femeie ministru (Ministerul Justiţiei) din numărul total de 15 persoane, 2 femei şefi ai autorităţilor administrative centrale din 13 persoane. Preşedinte a Curţii Supreme de Justiţie pe parcursul mai multor ani este o femeie.

În martie 2007 la posturile de conducere din Guvern se află 1 femeie viceprim ministru, 1 femeie ministru (Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului) din numărul total de 15 persoane, 2 femei şefi ai autorităţilor administrative centrale din 13 persoane. Biroul relaţiilor interetnice, Serviciul Vamal, Camera de Licenţiere sunt conduse de femei.

Astfel se constată, că necătînd la unele progrese, în Moldova femeile mai sunt încă insuficient reprezentate la posturile de luare a deciziilor. Respectiv, sensibilizarea gender a politicienilor, guvernanţilor, promovarea femeilor la posturi de decizie rămîne a fi un obiectiv important al dezvoltării societăţii pe calea democratizării.

Situaţia controversă privind promovarea egalităţii genurilor se datorează problemelor politice şi socio-economice generale, dar şi mentalităţii colective care domină în societatea moldovenească, cît şi politicilor publice din acest domeniu deseori inconsecvente şi ineficiente. Existenţa unor premise legislative şi instituţionale calitative nu constituie în mod obligatoriu un factor determinant al succesului politicilor publice în domeniul egalităţii genurilor. În afară de acestea, mai este nevoie de un real interes al autorităţilor centrale şi locale, dar şi al societăţii în ansamblu centrat pe principiul egalităţii genurilor.

Concluzii:

În urma activităţii de-a lungul anilor a diverselor structuri de stat, organizaţii neguvernamentale şi internaţionale se constată unele realizări în domeniul egalităţii genurilor:

1. Adoptarea unor documente de stat, care prevăd promovarea egalităţii genurilor.
2. Crearea unor structuri ale Mecanismului Naţional de promovare a egalităţii genurilor.
3. Unele partide politice au stipulat în Statut cota de minimum 30% de reprezentare a genurilor în organele de conducere şi pe listele electorale
4. În timpul ultimelor alegeri parlamentare a crescut simţitor numărul femeilor pe listele electorale.
5. Femeile, cu greu, dar se manifestă în viaţa politică (apariţia Ligii Democrat- creştine a Femeilor, Clubului femeilor parlamentare, ş.a.).
6. A crescut numărul de reprezentare al femeilor în Parlament până la 21,7% (de la 15,8% în parlamentul precedent).
7. Fortificarea mişcării organizaţiilor neguvernamentale a femeilor; formarea reţelelor de comunicare (Forul ONG de femeilor, Alianţa PASproGEN etc.).
8. Iniţierea dialogului Statul – ONG de femei în diverse domenii.
9. Schimbarea treptată a accentului de pe problemele femeilor pe problemele genurilor.
10. Iniţierea cursurilor de instruire în Gender.
11. Interesul crescînd al tinerilor pentru ideile Gender.

Obstacole:

• deşi la nivel formal există egalitate între genuri, procesele sociale evoluează astfel încît femeile mai rămîn a fi dependente economic şi ca status de bărbaţideşi la nivel formal există egalitate între genuri, procesele sociale evoluează astfel încît femeile mai rămîn a fi dependente economic şi ca status de bărbaţi;
• existenţa stereotipurilor patriarhale puternice în societate;
• existenţa discriminărilor de gen în diverse domenii, multe din ele fiind făcute neintenţionat, din simpla ignorare a dimensiunii de gen;
• lipsa consecvenţei din partea statului pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei;lipsa consecvenţei din partea statului pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei;
• lipsa unei strategii de abordare integrată a egalităţii genurilor;
• insuficienţa resurselor umane şi financiare în domeniu;
• subreprezentarea femeilor în viaţa politică şi în administraţia publică locală;
• organizaţiile de femei sunt încă timide ca să aibă influenţă politică, acestea stabilind un dialog mai coerent cu comunitatea globală decît cu cea locală;
• femeile au încărcătură dublă: serviciul şi lucrul casnic;
• vulgarizarea imaginii femeii în mass- media;
• lipsa unei strategii de constituire a clasei de mijloc, ca garant a dezvoltării democraţiei;
• lipsa unei politici complexe, durabile a donatorilor de susţinere a programelor adresate egalităţii genurilor.

Materialul pregatit de către:

Valentina Bodrug-Lungu,
doctor, conferenţiar universitar, expertă, Preşedintă “Gender-Centru”